Tarcu Maraton-Race report

Spuneam zilele trecute ca ziua de 15 iunie am de gand sa o petrec la Poiana Marului la cea de-a treia ediţie a concursului Tarcu Maraton.Anul acesta cu o nouă echipă organizatoare,Regiment 13,o echipa de enduro.
Încep prin a-mi spune si eu părerea despre concurs si reacţiile ce le-au avut unii după ce totul s-a terminat.

La cateva zile după ce a avut loc evenimentul,am văzut pe pagina de Facebook foarte multe persoane care spuneau tot felul de lucruri mai puţin plăcute despre eveniment.Ca "organizarea a fost de rahat", ca"a fost prea mult asfalt","prea mult noroi","bolovani prea mari,trasee prea dificile".Pai oameni buni,asta este un concurs de Mountainbike,este absolut normal ca traseele sa fie dificile,sa fie noroi,care s-a datorat totuşi vremii nefavorabile dinaintea concursului ci nu organizatorilor.Totul s-a desfăşurat intr-o zona de munte,de aici si diferenţele mari de nivel si urcarile abrupte.Este imposibil sa faci un concurs de MTB la munte si sa fie traseul plat si deloc dificil,ca o plimbare pe bulevard.Probabil ca unii participanti credeau ca va fi ca o plimbare pe dealul de la periferia oraşului.Lasand toate lucrurile acestea la o parte,sper ca nimeni sa nu îmi ia în nume de rău ceea ce am scris mai sus si sa înţeleagă ca dacă organizatorii nu făceau ediţia aceasta,cu bune si cu rele,cum a fost,toţi cei care am participat,am fi stat acasă si nu am fi avut parte de asa un weekend!
Bun,acum sa va spun cum a fost cursa din puncul meu de vedere.
Am ajuns în dimineaţa startului,cu aproximativ o ora înainte de start,deci a trebuit sa ne mişcăm repede.Am ridicat pachetele de start,ne-am schimbat,uns bicicletele si am plecat la încălzire.Aveam mari emoţii încă de dimineaţă cand m-am trezit deoarece era prima data cand concuram la o cursa de 80 de km,si ma asteptam sa fie greu si sa am momente în care sa vreau sa renunţ.
Închei paranteza cu emoţiile si precizez ca am făcut destul de puţină încălzire înainte de start,dar nu mă prea stresam pentru ca mă aşteptam sa se plece mai domol dat fiind numărul de km care urmeză.

Se apropia ora startului,asa ca ne-am aliniat la start toţi concurenţii de la maraton.Ştiind ca mai sunt cateva minute,mi-am băgat castile în urechi(este primul concurs la care am încercat sa merg cu castile în urechi) si am aşteptat sa-i vad pe cei de langa mine cand se pregatesc de start,deoarece numărătoarea nu o mai auzeam si nimic altceva  în jurul meu.
La scurt timp,s-a dat startul,un start destul de lejer cum îmi place mie.Chiar dacă vreo 3 concurenţi au plecat puţin mai în fata,mi-am adus aminte ce mi-a spus George înainte de cursa,sa nu mă agit deloc pentru ca nu are rost sa risipesti energia si sa te umfli.

Aşadar i-am luat imediat roata lui George,conştient fiind ca la un moment dat se va îndepărta.Am rulat vre-un  km,doi.timp în care ne-am schimbat la trenă cu scopul de a-i ajunge pe cei 3-4 "evadati" din fata.I-am ajuns în cele din urma,acestia erau Pantani,Kitty,Andrei Ianos ( în aceasta ordine au trecut si finish-ul) si Feri care în cele din urma a abandonat din cauza unei probleme tehnice.Am rulat cu ei timp de încă vreo 2 km după care ritmul s-a asprit,dar nu am încercat sa mă tin de ei pentru ca nu as fi reusit sa stau prea mult si as fi făcut doar risipa de energie.

La scurt timp după ce favoritii au inceput sa se distanteze,m-am uitat în spate sa vad dacă as putea astepta pe cineva ca sa fim tovarasi sau continui singur.In spatele meu la cateva zeci de metri era vesnic tanarul Dan Lupsa.Am hotarat sa-l astept si sa continuam impreuna atat cat se poate,si s-a putut pana la final!

Au urmat niste ace de par pe un drum cu bolovani,niste portiuni foarte abrupte unde aderenta iti juca feste.In timpul acesta inca il vedeam pe George si pe Kitty care continuau sa se departeze si care erau în urmarirea celor din fata.

A urmat apoi un push-bike prin padure,prin noroi si prin caldura.S-a tot urcat incontinuu cu scurte portiuni de coborare pana cand am ajuns la asfalt.

Am coborat putin pe asfalt pana cand am ajuns la primul punct de revitalizare,unde nu a fost nevoie sa mă opresc pentru ca aveam cele necesare pana la urmatorul punct de revitalizare de la Cuntu.

La Cuntu am bagat un gel Isostar,am baut putina apa si am continuat,la vale.A urmat o coborare pe bolovani,destul de solicitanta.Incheietura mainii drepte a inceput sa se umfle si sa imi amorteasca putin.Asta deoarece cu cateva zile inainte de concurs am cazut la antrenament si incheietura inca suferea.Dupa ce s-a terminat coborarea a inceput din nou urcarea prin padure.Pe aceasta urcare am avut surpriza sa vad ca bidonul de 1L de isotonica pe care ma bazam,l-am pierdut pe coborarea bolovanoasa ce tocmai trecuse.Si mai era destul de pedalat pana la urmatorul punct de revitalizare.Un concurent de la Race mi-a oferit un bidon gol pe care sa-l pot umple cu urmatoarea ocazie.Insa pe moment asta nu era un ajutor prea mare.Multumesc totusi concurentului respectiv pe aceasta cale!

Multumesc Dan Lupsa pentru ca mi-a oferit din apa sa!Altfel nu stiu ce m-as fi facut.

Dupa aceasta urcare am ajuns la niste baieti care ne scanau cipurile pentru timpul intermediar.

Tot aici se desparteau traseele,concurentii de la Race faceau dreapta pe o urcare,iar cei de la maraton stanga la vale.

De aici nu imi aduc aminte traseul foarte bine,stiu doar ca a inceput cea mai dificila parte a traseului,s-a coborat mult pana la Varciorova unde era aproximativ jumatatea traseului,apoi am ajuns la Turnu Ruieni unde am umplut bidonul cu apa.A inceput apoi chinul,mult push-bike prin noroi,apoi push-bike prin soare.Am ajuns in padure unde era la fel de cald si resursele de apa se terminasera si ale mele si ale lui Dan.Am umplut bidonul cu apa dintr-o balta!Mai bine asa decat sa ajungem la deshidratare.In padure am dat de un noroi insuportabil care ingreuna si bicicleta dar si pantofii pentru ca erai nevoit sa faci push-bike.Au fost si coborari,unde din nou a fost nevoie de carry-bike,tot din cauza noroiului.Kilometri treceau greu,dar totusi mult mai usor in doi decat ar fi fost de unul singur.

Ultimii kilometri au fost cei mai lungi,cum de altfel este de obicei.Traseul a avut in realitate 90 de km,insa nu am niciun regret ca am ales varianta aceasta.

Dupa 7 ore de pedalat am trecut finish-ul alaturi de Dan Lupsa multumit de locul 5 pe care l-am obtinut,avand in vedere concurenta.Il felicit pe Dan care a reusit sa se claseze pe primul loc la categoria sa de varsta si care chiar merita sa castige!

Sunt foarte multumit de cum a decurs totul si cu siguranta  acesta nu va fi ultimul maraton de 80 la care particip.

In continuare as dori sa felicit organizatorii pentru tot efortul depus.Cu toate minusurile care au fost,au reusit totusi sa ne ofere un weekend frumos!Sunt sigur ca anul viitor va fi mult mai bine si sper sa nu renunte la organizare pentru ca zona este absolut superba!Inca odata felicitarile mele echipei Regiment 13,voluntarilor de pe traseu si tuturor concurentilor care s-au incumetat sa participe la acest concurs!

Cei 90 de km am reusit sa-i parcurg alaturi de Isostar.Am folosit in total 2 shot-uri de energie,4 geluri energice si 3 batoane proteice.Multumesc pe aceasta cale Isostar,sunt sigur ca rezultatul meu nu ar fi fost la fel de bun fara ajutorul vostru!

Cam atat despre Tarcu Maraton.Urmeaza sa incepem antrenamentele pentru Nationalele de XCO.

Totusi,pana atunci sper sa ne vedem cu bine la urmatoarele maratoane.

Sport la antrenamente si lant intins!